New Age în România | calea-cea-ingusta

În viitor voi prezenta pe larg acest concept ”new age”, care a câștigat o notorietate extrem de mare în Occident în ultimile decenii, însă pentru cei ce consideră că aceste aspecte nu ne afectează, ori că mai avem mult până să ajungă și la noi asemenea lucruri - că doar suntem o țară ortodoxă! - vă invit la un exercițiu de reflecție. Voi începe așadar prin a discuta cazul ”Felicia Munteanu”, pe care întâmplarea (sau soarta) a făcut să o cunosc personal, într-un moment al vieții în care eram extrem de vulnerabilă - așa cum suntem cu toții (sau marea majoritate) în perioada adolescenței - și căutam cu disperare un sens, un tip de validare supra- și extrasenzorială. Și la fel ca mulți alții, indiferent de vârstă, am făcut greșeala să mă îndepărtez de calea cea dreaptă, de învățătura cea simplă și sănătoasă pe care ne-o oferă Dumnezeu în Biblie și Sfinții Părinți, alergând în schimb după senzații, căutând să Îl ”experimentez” pe Dumnezeu. Aceasta este și una din capcanele cele mai des întâlnite în zilele noastre, despre care vorbește Sf. apostol Pavel în Epistola întâi către Timotei:

”Dar Duhul grăiește lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor

Prin fățărnicia unor mincinoși, care sunt înfierați în cugetul lor.” (1 Tim, 4: 1-2)

În varianta engleză a Bibliei (King James) este utilizat termenul ”seducing spirits”. Dacă medităm puțin asupra semnificației acestui ”seducing” (seducător), observăm că, cel puțin din punct de vedere lingvistic, are o forță mai mare decât termenul utilizat de traducătorul român. Ambele variante de traducere în limba română recurg la termenul ”înșelător”, însă pentru a avea puterea de a înșela, un spirit trebuie mai întâi să seducă, adică să atragă, să captiveze mințile celor lipsiți de discernământ într-o anumită privință.

Tot apostolul Pavel vorbește în epistola a doua către corinteni despre puterea de manipulare și de transformare a diavolului, care poate lua orice formă dorește, cu scopul de a-i captiva pe cei naivi, căci iată ce spune:

Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. (2 Cor, 11: 13-15)

Cu alte cuvinte, nu tot ceea ce pare în regulă, nu tot ceea ce ne face să ne simțim bine, vine de la Dumnezeu. Ba chiar aș îndrăzni să spun că, în zilele noastre, de cele mai multe ori este taman pe dos. Asta pentru că Dumnezeu nu se revelează oricând și oricui. Dumnezeu nu apare atunci când este invocat, vizualizat, sau când se meditează asupra Lui în stare de ”relaxare profundă și respirație controlată”. Mass media ne-a obișnuit să credem că putem experimenta ”divinul din noi”, că putem face apel la îngeri, ca să ne dea ce avem nevoie. Știți cine mai procedau astfel? Vrăjitorii din antichitate, care invocau demonii (pardon, zeii!), care ofereau ritualuri și jertfe umane în schimbul ”protecției” așa-ziselor divinități. Noi ne-am modernizat în zilele noastre, nu mai oferim sacrificii umane (cel puțin nu în mod public), însă ceea ce promovăm este în esență tot un soi de păgânism, un neo-păgânism. Îl percepem pe Dumnezeu și îngerii Lui în niște duhuri care sunt gata să apară oricând le chemăm (”geenie in the bottle”), gata să ne stea la dispoziție pentru orice moft, uitând că de fapt noi suntem cei care îi datorăm ascultare Lui, că El este creatorul a tot ceea ce se vede, nu umilul nostru servitor, gata să apară când frecăm noi lampa. Dar în condițiile în care oamenii au devenit ”iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,/ fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,/ vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Tim, 2: 2-4), este normal să înflorească și să ”prindă la public” astfel de doctrine mincinoase.

Așadar, înainte de a da vina pe oricine altcineva, recunosc faptul că sunt prima responsabilă pentru că m-am implicat și am crezut într-o astfel de erezie. Să vă povestesc cum a decurs totul. Eram în clasa a X-a și... nu știu alții cum sunt, ca să citez vorba scriitorului, dar pentru mine liceul a fost un adevărat chin. Fusesem o provincială crescută de bunici, ferită până atunci de toate pericolele posibile și imposibile, naivă până la Dumnezeu (literalmente!), frustrată că fusesem ținută ”în cușcă” și avidă să cunosc viața și să am experiențe reale (pe care le-am tot avut, de paisprezece ani încoace!) Proaspăt mutată în București, pentru a-mi începe studiile liceale, primii ani au fost nu doar de autodescoperire, cu toate schimbările specifice vârstei, ci și de adaptare la un loc și o lume în care ceea ce adusesem de ”acasă”, adică o credulitate bolnavă și o corectitudine până la autoanihilare, erau mai degrabă defecte, minusuri, dezavantaje. Timpul mi-l petreceam între lecțiile obositoare de economie și alte materii ”minunate”, precum evidența operativă sau SCPS (studiul comercializării produselor și serviciilor) - căci primii doi ani i-am făcut la un liceu economic, până când am cedat nervos și m-am transferat la uman - și scrisul de fiecare zi în jurnal; între refugiul la baie în timpul pauzelor, când mă închideam într-o toaletă și plângeam pentru că nu reușeam să mă adaptez și să-mi găsesc locul printre ceilalți oameni ”normali” și strădania (încununată de succes până la urmă) de a-mi depăși timiditatea paralizantă (iar în acestă privință trebuie să-i mulțumesc profesorului meu de religie și mentor, Adrian Ierulescu, care mi-a fost un adevărat suport moral în perioada aceea).

În această stare de confuzie sufletească, am început să merg la niște ședințe de bioenergie (aspect pe care îl voi discuta într-o altă postare!). Doamna doctor pe care o vizitam, văzând că eram destul de deschisă către problemele de spiritualitate și eram atât de avidă să-L cunosc pe Dumnezeu și să mă cunosc pe mine însămi, mi-a recomandat să merg la un curs de ”gnoză” al doamnei Felicia Munteanu, unde urma să învăț tot felul de căi prin care să îmi deschid canalele de comunicare spirituală etc. Habar nu aveam cu ce se mănâncă toate astea, însă m-am ”agățat” imediat de ocazie, ca să aflu mai multe și, poate-poate, o să reușesc și eu să-mi găsesc rostul, liniștea...

Ca o paranteză, conceptul de ”gnoză” (cunoaștere) m-a atras la momentul respectiv cum atrage becul un fluture. Acum, după ce am început să studiez fenomenele acestea prin prisma experiențelor pe care le-am trăit, pot reduce definiția gnozei (sau gnosticismului) la principiul dualității, binelui și răului, yin și yang. Pe această dualitate se întemeiază toate doctrinele mistice care se opun învățăturii lui Dumnezeu. Nu întâmplător Dumnezeu le-a interzis primilor oameni să mănânce din ”pomul cunoașterii binelui și răului”. Păcatul originar nu a fost altceva decât încălcarea acestei porunci, și unde ne-a adus? Suntem oare mai fericiți acum, că am ajuns să cunoaștem suferința și mizeria și degradarea morală sub toate formele sale? Exact aceeași doctrină este promovată în mass media de astăzi. Am găsit recent un site despre acest tip de cunoaștere mistică: http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/gnoza-samael-aun-weor.html. Sună minunat toate acestea, nu? Tarot, alchimie, astrologie, meditație... Mai-mai că ați da o fugă să vă înscrieți și voi... NU FACEȚI ASTA, CĂ NU ȘTIȚI ÎN CE VĂ BĂGAȚI! Credeți pe cineva care aproape un an întreg a fost la astfel de cursuri. Nu numai că nu m-au ajutat cu nimic și am cheltuit o grămadă de bani, ba chiar m-au îndepărtat de Dumnezeu și m-au făcut să cad și mai mult în rătăcire, apoi în depresie, fără a-mi găsi pacea și cunoașterea de care aveam atâta nevoie. Motivul pentru care vă arăt acest site este pentru a vedea câtă amploare are acest fenomen. Uitați-vă pe coloana din dreapta și vedeți în câte orașe din România s-a răspândit acest fenomen!

Așadar, timp de un an academic, (aproape toată clasa a X-a), am fost la cursurile ținute de această doamnă (și nu erau deloc ieftine!). Aici ne învăța despre puterea meditației, tehnici de rugăciune, auto-vindecare, vizualizare, importanța unei relații cu îngerul păzitor, felul cum putem să Îl ”canalizăm” pe Dumnezeu în viața noastră, vibrația cosmică, puterea ibirii, cum să dobândim acces la forța universală etc. Toate aceste lucruri păreau minunate, așa că m-am înscris la toate cursurile care erau disponibile la momentul respectiv, iar când acestea s-au terminat, am continuat să colaborez cu dumneaei la editura pe care o conducea (Christ). Îmi doream cumva să am acces la cărțile scrise și publicate acolo - toate fiind pe tematică spirituală (gen: puterea autovindecării, conversații cu Dumnezeu etc.), așa că această colaborare a luat forma unei înțelegeri tacite, în care fiecare obținea ce dorea: eu tehnoredactam, introduceam în calculator ceea ce dumneaei scria de mână, fiind în schimb răsplătită cu cărți, direct de la autoare. Ce-și poate dori un discipol mai mult decât o relație cu maestrul?!... Restul poveștii o puteți găsi pe scurt în mărturia mea. Însă ceea ce ne interesează aici este însă cu totul altceva: ce anume este fundamental greșit, fals și extrem de periculos în acest ansamblu de doctrine și învățături.

Să începem cu mesajul pe care l-a primit ”de la Dumnezeu” în ceea ce mă privește. Pentru asta, trebuie să explic mai întâi ce este cu aceste mesaje. Doamna Felicia Munteanu susținea (și încă susține cu fervență, din ceea ce am văzut în clipurile postate de dumneaei pe youtube) faptul că poate să comunice cu Dumnezeu și cu alte spirite de ”vibrație înaltă” (în practica de tip new age acest lucru poartă numele de channeling). Concret, ea se lăsa să fie folosită ca intermediar, ca medium, permițând ca o entitate ”superioară” să poată comunica prin ea mesaje ”de primă importanță” pentru omenire sau pentru un anumit individ. Pe scurt, aveam dreptul să pun o întrebare, iar dumneaei, cu o foaie de hârtie în mână și un pix, începea să scrie printr-un procedeu numit ”dicteu automat”. Nu sunt sigură dacă asta însemna că devenea ”posedată”, adică locuită în întregime de o altă entitate, care lua controlul asupra mâinii ei și o făcea să scrie fără a avea conștiința a ceea ce scrie, sau dacă pur și simplu ”auzea” în mintea ei o voce, care îi dicta ce anume să pună pe hârtie. În această privință nu îmi este foarte clar cum se desfășurau lucrurile, dar cert este că acum știu că cel care o inspira să scrie acest mesaj nu era Dumnezeu. Nici măcar nu era o entitate spirituală bună, ci un demon, pozând într-un ”înger de lumină”. În continuare voi prezenta argumentele pentru care sunt convinsă de acest lucru.

Mai întâi voi transcrie mesajul, pentru o lectură mai ușoară, iar apoi îl voi ”diseca” din perspectiva creștină conformă cu învățăturile biblice. Spre norocul meu, în perioada când mi se întâmplau toate acestea, aveam obiceiul să țin un jurnal, în care îmi notam toate lucrurile mai mult sau mai puțin semnificative prin care treceam. Astfel s-a întâmplat să păstrez mesajul pe care l-am primit atunci, ca vi-l pot arăta ca mostră și dovadă a ceea ce vă spun. Ca idee, întrebarea pe care am formulat-o a fost legată, bineînțeles, de scopul meu în viață, căci asta era preocuparea mea majoră la momentul respectiv. Iată cum a sunat răspunsul:

(Cruce desenată) Spune-mi Domane Dumnezeule care este menirea pământeană a drei Mihalache Delia Doina. 16 iunie 1985. Bârlad

Sunt cu tine fiica MEA. Sunt Domnul Dumnezeul vostru al tuturor și vă spun ceea ce doriți să aflați. Delia Doina Mihalache are de făcut multe în această viață, este un spirit evoluat, departe de întuneric și dornic de lumină. A făcut mult bine semenilor în viețile anterioare și acum este trimisă să continuie în același stil să facă bine și să ducă lumina în lume sub formă de cuvânt scris. Este o tânără talentată și misterioasă, timidă și foarte credincioasă. Ceea ce trebuie să facă acum este legat de instruirea ei, care trebuie să fie mult mai bună. A greșit până acum față de părinții ei, pe care nici nu i-a înțeles, nici nu i-a ajutat să înțeleagă ce înseamnă credința. Primii pentru care trebuie să se roage sunt chiar părinții ei, care sunt mult prea materialiști pentru a o putea înțelege. (Pagina 2) Conduita lor morală este relativ bună, dar trăirea lor spirituală practic nici nu există. Au făcut multe greșeli față de Delia pentru că nu o pot înțelege, dar dorința lor este ca puiul lor să fie fericit și sunt dispuși să facă orice pentru asta, iar Delia s-a închis în ea și nu mai comunică cu ei mai deloc. Aceasta este acum marea problemă, de rezolvarea ei depinde și rezolvarea problemelor ei ulterioare, împlinirea ei pământeană. Căci rolul familiei în care s-a născut este important. Acesta este mesajul MEU. Sunt Domnul Dumnezeul vostru al tuturor și vă spun ceea ce doriți să aflați.”

Cam acesta este mesajul primit de la ”Domnul Dumnezeu” - dar nu al tuturor și în niciun caz al nostru. Pare destul de inofensiv, nu-i așa?

1. Primul lucru care ne sare în ochi este o contradicție frapantă cu adevăratul cuvânt al Domnului: credința în avatari, în ciclicitatea vieții, în reîncarnare. Această doctrină a fost preluată, împreună cu alte multe practici păgâne, din religii orientale precum budismul, hinduismul, jainismul etc. și adaptată la creștinsm. Voi scrie un articol separat despre falistatea acestei doctrine, cu exemple concrete din Sfânta Scriptură și cu argumente care să arate cât de nocivă este această credință asupra vieții unui creștin (și a unui om în general). Acum mă limitez să spun că nu tot ceea ce sună bine sau rezonabil este și adevărat, indiferent câți ”maeștri spirituali”, câți guru sau Eliade vin să susțină acest lucru. Această idee este reiterată în mesaj și prin sintagma ”spirit evoluat”, implicând ideea că eram astfel datorită acelor multe ”vieți anterioare” în care îi ajutasem pe ceilalți, iar acum eram datoare să evoluez și mai mult... Aș face eu acum un comentariu destul de acid, dar mă abțin, că nu-mi permite ”codul bunelor maniere al limbii române” :)

2. Una dintre cele mai frecvente și frapante minciuni prin care sunt îndoctrinați adepții new age este vechea înșelătorie descrisă în capitolul 3 din Geneză: Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” Aceeași idee ni se ”bagă pe gât” și astăzi sub tot felul de forme, fie prin concepția umanist-materialistă, în care omul devine dumnezeul și centrul propriei existențe (de unde și explozia de narcisism patologic în societate), fie prin învățătura despre evoluție (și nu mă refer aici la evoluționism - cu toate că și aceasta este o altă minciună sfruntată! - ci la concepția potrivit căreia omul evoluează de-a lungul unui ciclu de existențe pe pământ, până când atinge starea de ”iluminare” și se transformă într-o ființă evoluată, într-un Dumnezeu...).

3. O tactică adesea folosită de așa-zisele ”spirite evoluate”, adică demoni deghizați în îngeri, este aceea a flatării, a laudei, pentru a atrage încrederea indivizilor naivi, vulnerabili, care nu au conștiința propriei identități în Hristos. Or la acest capitol excelam! ”Este o tânără talentată și misterioasă, timidă și foarte credincioasă.” Hai să fim serioși: dacă vrem să obținem aprobarea cuiva, e suficient să aruncăm câteva apelative de genul acesta și, dacă persoana în cauză nu este stăpână pe ea, nu știe în ce crede și cine este, fiind avidă de confirmare și validare din exterior, acea persoană va deveni o victimă sigură și se va arunca cu capul înainte în capacană. Cunosc acum aceste lucruri nu doar din experiență personală, ci și din studiu: tehnicile de manipulare sunt utilizate masiv, atât la nivel global, cât individual. Închipuiți-vă numai o situație în care un tânăr îi va spune prietenei lui: ”Ești atât de minunată, ești cea mai frumoasă persoană pe care am cunoscut-o, nu credeam să cunosc o făptură ca tine, care să mă completeze în acest fel, ești atât de specială etc., etc.” Partenera acestui tânăr, dacă este cât de puțin instabilă emoțional (și să recunoaștem: toți avem o oarecare doză de instabilitate din acest punct de vedere, unii mai puțin, iar alții mai mult!) va ajunge să îl privescă pe acesta ca un zeu, făcând tot ce-i va sta în putere pentru a se ridica la nivelul acelei imagini pe care tânărul a proiectat-o despre ea. Și odată peștele prins în cârlig, cam greu să scape fără un ajutor din afară... (Bineînțeles, nu orice compliment făcut are în spate intenții neonorabile, însă este important să discernem care sunt implicațiile și subtextul din spatele anumitor cuvinte, care ne pot crea un anumit tip de dependență, ne pot face să tânjim mai mult după un anumit tip de validare, care ne îndreaptă în direcția greșită).

4. Tot în această categorie se încadrează și sugestia implicită că ”noi suntem speciali”. Adesea, celor care sunt atrași în astfel de cercuri pseodo-religioase li se spune că sunt speciali, că au anumite abilități extrasenzoriale, care îi fac să fie altfel decât restul lumii (procedeu folosit și în Harry Potter!). Și cum eu, în afară de o naivitate patologică și o capacitate de empatie peste limitele firești, nu prezentam niciun semn că aș avea vreo astfel de aptitudine, soluția rămasă a fost aceea de a mi se spune că sunt un ”spirit evoluat”. La 16 ani!... Hmm... Dincolo de autoironia căreia mă mănâncă limba să-i dau glas dar mă abțin din motive de limbă literară, totuși este indicat să reflectăm puțin asupra acestei situații. A trata cu precauție un astfel de mesaj nu este o dovadă de necredință! Suntem îndoctrinați să considerăm că o atitudine de discernământ cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, este o manifestare a lipsei de credință, însă nicăieri în Biblie nu apare sintagma atât de răspândită ”crede și nu cerceta”, așa cum arată și sfinții părinți: (http://www.laurentiudumitru.ro/crede-si-nu-cerceta.php,

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=7365).

O modalitate prin care putem să discernem dacă un mesaj vine de la Dumnezeu sau nu ne-o oferă apostolul Ioan, în prima epistolă sobornicească:

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. (1 Ioan, 4: 1-3).

În zilele noastre a devenit din ce în ce mai dificil pentru cei fără prea multă cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu, să identificăm astfel de înșelătorii - de unde și rătăcirile în masă care au loc. Și asta pentru că diavolul a devenit din ce în ce mai subtil. Acum, învățătorii mincinoși vorbesc adesea despre Hristos, dar este acesta Hristos cel adevărat, cel pe care Biblia ni-L prezintă, sau este o ”făcătură”, o proiecție a modului în care omul îl imaginează, îl ”vizualizează” pe Dumnezeu? Un mesaj ca cel pe care vi l-am arătat nu este în întregime rău. Ba chiar conține câteva îndemnuri bune, sănătoase. Nu e nimic rău în a sfătui un adolescent să reînnoade relația cu părinții. Dar oare acest lucru justifică a avea orice părtășie, cât de mică, cu întunericul? Și dacă mai aveți încă îndoieli cu privire la adevăratul autor al mesajului, luați în considerare următorul lucru: Biblia are un mesaj complet (adică nu mai este nevoie să adăugăm nimic la el), întru totul consecvent, care se explică și se interpretează pe sine. Chiar credeți că ar veni acum Dumnezeu să spună: ”Știți, am uitat să vă zic, de fapt aveți ocazia să evoluați de-a lungul mai multor vieți..., dar e bine să faceți asta cât mai repede, ca să puteți deveni dumnezei la rândul vostru și să atingeți iluminarea! Chestia cu lacul de foc, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților era doar așa, o metaforă, ca să-i sperii pe cei din antichitate, că ei nu atinseseră încă nivelul vostru intelectual și trebuia să bag cumva frica în ei. Dar cu voi e altceva, voi deja ați descoperit psihologia, internetul, sunteți evoluați... Și, apropo, că tot mi-am adus aminte, aveți grijă să mă vizualizați când vă rugați, controlați-vă respirația, goliți-vă mintea, repetați ca papagalii o frază cheie, că altfel nu pot să apar și să vă satisfac cererile...” Vi-L imaginați pe Dumnezeu spunând asta? Nu, toate acestea sunt doctrine satanice, care sunt și ele consecvente, la rândul lor unele cu altele și toate au la bază minciunile spuse de șarpe Evei, pentru a o convinge să respingă cuvântul lui Dumnezeu. Iar mesajul doamnei Felicia Munteanu nu este aliniat la învățătura biblică, ci la cea anti-creștină, anti-hristică. De aceea trebuie să existe o cunoaștere mai aprofundată, de ansamblu, a învățăturilor Sale, căci altfel riscăm să cădem în una dintre cele mai perverse capcane posibile. Și e în joc nici mai mult nici mai puțin decât veșnicia noastră!